Amintire albastra

Era plin de oameni. Era aglomerat si cald. Era plin de oameni in tren si eu eram singur, dar muzica mergea cu mine. Apoi am ajuns in gara acasă, dar acasă nu mai e acasă.  Era plin de oameni in gara, dar pentru mine ei nu existau. Ma uitam pe geam si te căutam, si tu nu erai. Am coborât apoi si M-am pierdut printre oameni, sau de fapt printre gânduri. Te căutam printre ei si tu nu erai. Te căutam in fiecare din ei si tu nu erai. Erai numai in capul meu, dar eu nu mai pot sa trăiesc numai in capul meu. Si totuși, încă te mai caut. Nu a nins, nu sunt brazi impodobiti, sunt doar lumini care luminează un drum greșit, care nu duce la tine. Mai am o amintire albastra si decolorata cu tine. Prima si ultima. In mine e frig si a început sa ningă.

Crăciun fericit, neiubita mea!

Advertisements

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: